Initiere este un cuvant care provine din latinescul initium, cu sensul de intrare sau inceput. Ambele sensuri s-au pastrat in actul initierii, care reprezinta pe de o parte, intrarea intr-un anumit grup, iar pe de alta parte presupune inceputul unei vieti noi, unei convietuiri cu adevarurile supreme.Societatile contemporane au desacralizat termenul. Astazi se vorbeste despre initiere in matematica sau fizica – ceea ce inseamna un act didactic. Totusi, desacralizarea nu este integrala: initierea intr-un anumit domeniu presupune furnizarea unor tehnici si informatii speciale, intelegerea respectivului domeniu, gasirea unei cai eficiente de abordare. Iar a gasi o cale eficienta de abordare este tocmai metoda oricarei initieri.

Procesul initierii este stravechi. S-au descoperit cranii datand din neolitic care poarta urmele unei delicate operatii numita trepanatie. Astazi se crede ca trepanatia facea parte din ritul de initiere al perioadei respective. De altminteri, neoliticul este epoca din care provin dovezi certe despre existenta riturilor de initiere la scara mondiala. Putem impinge aceste dovezi mult mai departe, pana in zorii paleoliticului. Inmormantarea cadavrelor in pozitia fetusului si colorarea lor cu ocru sunt indicii clare despre existenta unei initieri la oamenii paleoliticului, pentru ca arata doua lucruri esentiale: identificarea mortii cu nasterea si rolul privilegiat al sangelui, considerat substanta vitala.

Importanta si persistenta riturilor de initiere necesita o explicatie. E vorba despre functia acestor actiuni. Prin initiere, individul dobandea trei categorii de cunostinte si deprinderi: (1) afla miturile colectivitatii si felul ei de a interpreta existenta; (2) dobandea abilitatea necesara pentru a exercita o profesie); (3) dobandea iluminarea morala, laolalta cu puteri paranormale si afla tehnicile de intrare in transa. Aceasta ultima categorie de informatii explica eficienta formidabila a initierii. De fapt, aici se afla punctul principal al discutiei.

Riturile de initiere sunt foarte diverse, dar varietatea lor e uriasa, in schimb, se pot evidentia etapele si elementele comune, care reprezinta tocmai descrierea problemei.

Orice initiere presupune o moarte si o renastere. Individul trebuie sa moara ca profan si sa renasca drept initiat. A renaste drept initiat inseamna a dobandi iluminarea si – in majoritatea cazurilor – puteri paranormale. Acest lucru se realizeaza pe doua cai: fizica si spirituala.
Treptat, initierea s-a asociat cu notiunea de secret si de mister

Moment din ritual Initierea masonica de astazi este ezoterica si nu e de natura religioasa, ci preponderent morala. Ezoterismul ei credem ca a devenit notoriu (daca putem zice asa), incat nu mai trebuie discutat. Dimpotriva, caracterul moral ni se pare foarte important. Candidatul nu primeste o revelatie divina, ci o suma de invataminte morale si de indemnuri la actiunea morala. Aceasta este esenta luminii care-l va separa de viata profana.

E momentul sa precizam ca initierea masonica, desi se bazeaza pe obiceiuri vechi, are destule elemente moderne Caracterul profund moral al initierii masonice se observa chiar din prima clipa, din modul cum este pregatit – atat fizic, cat si psihic – profanul aspirant.

Tot acest amplu ansamblu educational al initierii este orientat vadit catre iluminarea morala a candidatului, ceea ce vechile texte numesc “civilizarea” lui. Morala, adica practica virtutii si duhul libertatii, este esenta luminii pe care o cer fratii din Loja pentru neofit. Ea reprezinta prapastia dintre profan si initiat; ea alimenteaza focul care va arde testamentul de profan al noului mason. Astfel, pe prima treapta a initierii franc-masonice, omul moare ca ins dominat de biologie si renaste ca fiinta morala, apta de perfectionare.

Este un pas mare, atat pentru Om cat si pentru Umanitate.

unnamed

Vreau sa devin francmason