I. VECHILE ÎNDATORIRI ALE UNUI MASON LIBER

Acestea vor constitui regulile de comportament etic ale unui Frate Mason

I. În ceea ce priveşte pe DUMNEZEU şi RELIGIA.
Un Mason este obligat, prin ţinuta sa, să se supună legilor moralei şi daca întelege corect Arta Regală, el nu va fi niciodată un ateu stupid, nici un libertin fără de religie. Indiferent de religia Fratelui şi de felul credinţei sale, acesta nu va fi exclus din Ordin, deoarece el crede în gloriosul Arhitect al Raiului şi Pamântului şi practică sacrele îndatoriri ale moralităţii.
Masonii îmbină virtuţile puterii de a convinge cu legăturile dragostei fraţeşti.

II. Despre MAGISTRATUL CIVIL, SUPREM şi SUBORDONAT.
Un Mason este un subiect obişnuit în faţa autorităţilor civile, oriunde s-ar afla sau munci şi nu trebuie niciodată să fie implicat în conspiraţii sau comploturi împotriva păcii şi bunăstării naţiunii sale sau care îl gazduieşte şi nici să se poarte într-un mod nedemn faţă de magistraţi. El se va conforma cu dragă inimă oricărei autorităţi legislative, va susţine, în orice ocazie, interesul comunităţii şi va promova zelos, prosperitatea ţării lui. Prin natura lor masonii sunt meniţi să promoveze pacea, să cultive armonia şi să trăiască în bună înţelegere şi dragoste frăţească.

III. Despre LOJE
O Loja este un Templu al Artei Regale unde Masonii se adună pentru a lucra, a se instrui şi a aprofunda, în mod ritual, misterele vieţii. Fiecare Frate trebuie să aparţină unei Loje şi să se supună Regulamentelor acelei Loje, Constituţiei şi Regulamentelor Generale ale Ordinului. Din timpuri îndepartate, nici un Maestru, Calfa sau Ucenic nu poate lipsi de la Tinuta Lojei, mai ales atunci când este convocat, fără a suporta o severă cenzură, mai puţin cazul când Venerabilul sau Supraveghetorul consideră că pura necesitate l-a împiedicat să participe.
Persoanele care au calitatea de Maeştrii Masonii sau admise în primele doua Grade de Ucenic şi Calfa ai unei Loji trebuie să fie oameni buni şi cinstiţi, născuţi liberi, de vârstă matură, cu gândire sănătoasă, un om moral, toţi cu un cazier fără pată.

IV. Despre Venerabili, DemnitariI, Membrii şi Ucenici.
Orice avansare în Frăţia Masonică se bazează pe meritul personal şi străduinţa fiecăruia, astfel încât Maestrul Arhitect să fie bine servit, în condiţiile în care Fraţii nu se vor face de ruşine cu cunoştinţele lor şi nici Arta Regală nu va fi desconsiderată. De aceea nici un Maestru sau Demnitar nu este ales de catre Maeştri decât după meritele personale şi nu după serenitate. Candidaţii ar trebui să stie, fără doar şi poate, că nici un Maestru nu va propune sporul de salariu pentru un Ucenic sau O Calfa dacă acesta n -a lucrat suficient timp cu el, însuşindu-şi cu asiduitate învăţămintele gradului în care a fost admis prin ritual.
Nici un Frate nu poate fi Demnitar până n-a trecut de stadiul de Maestru, nici Maestru Venerabil, până n-a funcţionat ca un Demnitar, nici Mare Demnitar, până n-a fost Maestru Venerabil al unei Loji, nici Mare Maestru, dacă n-a fost Mare Demnitar înainte de alegerea sa, care oricum trebuie să fi fost un Frate Maestru Venerabil de cea mai bună calitate.
Şi spre binele, uşurinţa şi eleganţa îndeplinirii sarcinilor sale, Marele Maestru are puterea de a-şi alege propriul Mare Maestru Adjunct, care trebuie să fie, sau să fi fost înainte, Maestru al unei Loji şi care are privilegiul de a acţiona în acelaşi mod în care ar acţiona Marele Maestru, cu excepţia cazurilor când acesta este prezent sau îşi interpune autoritatea în scris.
Acestor diriguitori şi guvernanti supremi şi subordonati ai vechii Loji urmează să li supună, corespunzător funcţiilor lor, toţi confraţii, în conformitate cu sarcinile şi regulamentele respective, în mod cuviincios, reverenţios şi cu dragoste.

V. Despre conducerea Breslei în procesul muncii.
Toti Masonii vor munci onest în zilele lucrătoare şi vor trăi decent în zilele libere, iar ţinuta de lucru va fi stabilită de legea pamântului său confirmată de datină. Cel mai “priceput” dintre Fraţi va fi ales sau numit Maestru sau Supraveghetor al muncii în atelierul maestrului-arhitect şi pentru a fi apoi numit Maestru Venerabil de către cei care lucrează sub conducerea sa. Membrii corporaţiei vor trebui să evite orice discuţii necuviincioase, să nu-şi dea porecle urâte, ci să se adreseze unul altuia cu apelativul FRATE. Ei trebuie să aibă, atât în Loja, cât şi în afara Lojei, o comportare politicoasă. Maestrul Venerabil care îşi cunoaşte îndemânarea în Arta Regală va prelua lucrul de la maestrul-constructor pe cât de ieftin posibil şi se va folosi de bunurile acestuia cât mai sincer, ca şi cum ar fi ale sale proprii. De asemenea, nu va acorda nici unui Frate Discipol sau Companion un salariu mai mare decât va merita cu adevarat. Atât Maestrul, cât şi Fraţii ce-şi primesc în mod just salariile vor fi fideli Ordinului şi îşi vor îndeplini onest munca, indiferent daca e calificată sau nu şi nici nu vor ponta munca necalificată ca fiind calificată.
Nimeni să nu-şi arate invidia faţă de bunăstarea unui alt frate, nici să nu încerce să-l înlăture sau izgonească de pe un şantier, dacă a dat dovadă de capacitatea de a-şi îndeplini misiunea sa. Dacă unul dintre membrii corporaţiei a fost ales Supraveghetorul atelierului de sub conducerea Maestrului, el trebuie să fie loial fata de ambele părţi, atât faţa de Maestru, cât şi faţă de Fraţi, să supravegheze cu grijă lucrul în absenţa Maestrului spre folosul maestrului-arhitect, iar Fraţii trebuie să-i dea ascultare.Toţi membrii angajaţi trebuie să primesacă salariul cu plăcere fără să murmure sau să se răzvrătească şi să nu-l părăsească pe Maestru înainte de a se fi terminat lucrarea. Un frate mai tânar trebuie să fie instruit în lucru, pentru a preveni ca nu cumva, din lipsă de pricepere, să strice materialul de construcţie şi pentru ca dragostea fraţească să poată să sporească şi să dăinuiască.Toate uneltele necesare lucrului trebuie să fie aprobate de Marea Lojă.

VI. Despre comportare – şi anume
1. În Loja deschisă:
Să nu se formeze facţiuni aparte şi să nu se ducă tratative separate fără a fi obţinut permisiunea Maestrului. Să nu se vorbească despre ceva necuviincios sau nedrept.
Să nu se întrerupă luările de cuvânt ale Venerabilul Maestru sau a Supraveghetorilor, sau pe oricare alt Frate cu care Venerabilul Maestru se afla în dialog şi nici să nu se facă farse sau glume în timp ce Loja este preocupată cu treburi serioase şi solemne şi nimeni să nu se servească sub un pretext oarecare, de un limbaj necuviincios.
Se va acorda Venerabilului Maestru, Supraveghetorilor şi tuturor Fraţilor, indiferent de gradul lor, onoarea datorată şi vor fi trataţi cu stimă şi condescendenţă.
Daca s-a produs vreo plângere, Fratele găsit vinovat va fi supus judecăţii şi deciziei Lojei, care e forul de judecată de fapt şi de drept al tuturor acestor neînţelegeri prin Juriul Fratern (fie doar că se adresează cu recurs către Marea Lojă) şi în faţa căruia trebuie ridicate, dar în aşa fel, încât lucrul maestrului-constructor să nu fie întârziat între timp, în care caz se va putea pronunţa o hotarâre specială.
Însă nu se va merge niciodată la judecata profană în cauze ce privesc Francmasoneria şi fără ca Loja să fie convinsă de aceasta necesitate absolută şi inevitabilă.

2. După ce lucrările au fost închise, dar Fraţii încă nu s-au despărţit:
Fraţii se vor putea înveseli într-o agapă nevinovată, putându-se trata după posibilitatea materială, dar trebuie evitat orice exces şi un Frate să nu fie obligat să manânce sau să bea mai mult decât poate şi să nu fie împiedicat a se îndeparta, dacă treburile îl cheamă. În acelaşi timp, nu trebuie pronunţate expresii nepotrivite sau jenante sau să se creeze o situaţie neconformă cu buna cuviinţă sau ceva ce ar putea stânjeni o conversaţie liberă, liniştită, căci aceasta ar zdruncina armonia dintre Fraţi şi ar zădărnici scopurile Ordinului.
De aceea, să nu fie introduse prin poarta Lojei divergenţele sau certurile personale şi mai puţin înca disputele despre religie sau naţiune sau Constituţia statului (discuţii cu caracter religios sau politic) căci, în calitate de Fraţi Masoni, ţinem doar de religia generală mai sus menţionată a muncii şi a realizarilor în comun. De asemenea, toate fiinţele fiind create de Marele Arhitect al Universului, din Francmasoneria Universală fac parte Fraţi liberi şi de bune moravuri cuprinzând toate rasele, popoarele, limbile sa
dialectele ei şi fiind cu hotarâre împotriva oricărui amestec în politică, care niciodată nu a folosit bunastarii Lojei şi nici nu va folosi vreodată.

3. Când Fraţii se întâlnesc fără să fie de faţă străini şi nu în Loja formată:
Trebuie să se salute unul pe celalalt cu stimă, potrivit instrucţiunii primite, să se folosească apelativul Frate. Fraţii trebuie să-şi împărtăşească reciproc cunoştinţele Artei Regale cu răbdare şi bunăvoinţă unuia celuilalt, atât cât se va gasi util, fără să fie observaţi sau să se tragă cu urechea, şi fără ca vreunul să se creadă mai presus decât celălalt sau să reducă consideraţia ce s-ar cuveni oricărui Frate indiferent de gradul avut sau demnitatea îndeplinită.
Cu toate că toţi masonii între ei se consideră ca situându-se pe acelaşi plan, Masoneria nu diminuează nimănui nimic din onorurile obţinute mai înainte, ci din contră aceasta sporeşte încă cinstea sa. Trebuie să se acorde cinstea şi respectul care se cuvine şi trebuie să se ocolească relele moravuri.

4. În prezenţa străinilor ce nu sunt masoni :
Fraţii trebuie să fie precauţi în vorbele şi gesturile lor, pentru ca nici cel mai iscusit străin să nu fie în stare să descopere sau să găsească ceea ce nu este potrivit de a fi cunoscut de el. Uneori trebuie schimbat subiectul convorbirii şi condusă în mod inteligent spre onoarea şi cinstea Fraternităţii.

5. Acasă şi între vecinii vostri:
Fratii Masoni trebuie să se comporte aşa cum se potriveşte unui om amabil şi inteligent, dar mai ales să nu informeze familia, pe prieteni sau pe vecini despre treburile Lojei şi să existe un comportament cumpănit în mod înţelept conform cu onoarea proprie şi aceea a Vechii Fraternităţi, din motive care aici nu pot fi menţionate. Trebuie ca Fraţii Masoni să aibe în vedere binele propriu, neramânând prea mult timp adunaţi departe de casă, după ce orele Ţinutei de Loja s-au terminat. De asemenea trebuie evitate orgiile sau beţiile, pentru ca familiile Fraţilor Masoni să nu fie neglijate sau atinse în drepturile lor, iar Fraţii sa nu devină inapţi de a munci.

6. Comportamentul fata de un Frate străin :
Va fi cercetat cu luare aminte de felul în care indică înţelepciunea şi cunostintele masonice acumulate în gradul pe care il posedă, pentru a nu fi înşelaţi de un profan care ridică pretenţii false şi pe care Fraţii îl vor respinge cu dispreţ şi sfidare, fiind însă în acelaşi timp precauţi, ca să nu-i daţi vreun indiciu de recunoaştere.
Dar, daca descoperiţi că este vorba de un Frate cinstit şi adevarat, acesta va fi tratat ca atare şi dacă se găseşte în nevoie, va trebui ajutat, atunci cand exista această posibilitate sau i se va da orice îndrumare menită să-l ajute.
Daca este necesar şi posibil, va fi gazduit câteva zile sau va fi ajutat să-si găsească o gazdă. Fiecare Frate este obligat a face ceva în limita puterilor sale materiale. Un frate sărac, care este un om bun şi sincer, va trebui preferat faţă de oricare alt om, în condiţiuni egale. Fraţii vor trebui să fie patrunşi ăn orice situaţie de dragoste frăţească, piatră fundamentală şi finală, mortarul şi faima acestei Vechi Fraternităţi. Va trebui să evităm cu orice ocazie orice ceartă şi dezbinare, orice calomnie şi orice vorbă urâtă şi nici altora nu le va fi permis să calomnieze pe un Frate onorabil, ci trebuie apărată demnitatea acestuia şi să i se ofere bunele oficii fraţeşti, în tot ceea ce este compatibil cu onoarea şi bunăstarea fiecăruia, dar nu mai mult.
Şi dacă unul dintre ei va face o nedreptate, un Frate Mason, indiferent de gradul primit prin ritual, se va adresa Lojei din care face parte sau Lojei din care face parte acel Frate care a încălcat Principiile Moral Masonice. Dacă nu se va lua nici o masură acel Frate se va putea adresa organelor alese sau numite ale Ordinului, precum şi Conventului ei ordinar şi nu se va intenta vreo acţiune în justiţia statală, decât în condiţiile în care cauza nu ar putea fi altfel soluţionată.
În ceea ce priveste însă Fraţii, care se gasesc în proces, unul contra celuilalt, Maestrul Venerabil şi Fratii trebuie să-şi ofere în mod frăţesc mediaţiunea, dar dacă se dovedeşte că mediaţiunea nu-şi are rostul, ei vor continua procesul lor sau disputa juridică, fără ură sau înverşunare, altfel de cum se obisnuieşte, şi nu vor spune sau întreprinde nimic care ar putea nimici dragostea frăţească sau reluarea şi continuarea bunelor oficii, astfel ca toţi să poată vedea influenţa salutară a masoneriei, precum au procedat toţi masonii credincioşi, de la începutul lumii şi o vor face până la sfârşitul timpurilor.

AMIN! AŞA SĂ FIE!